Supraviețuirea nu fusese un salt spectaculos peste abis, ci o succesiune de pași mici, făcuți atunci când totul îi spunea să se oprească. Radu era viu, iar muntele, tăcut, îi oferise cea mai importantă lecție: viața se măsoară în următoarea suflare.
În rucsac mai avea o pungă de nuci, un baton de ciocolată înghețat și o lanternă cu baterii pe jumătate descărcate. A mâncat încet, forțându-se să mestece fiecare bucată, simțind cum energia se scurge lent în venele sale. Lupta cea mai mare nu era însă cu frigul, ci cu somnul. Știa că dacă închide ochii acum, s-ar putea să nu-i mai deschidă niciodată. SupravieЕЈuire
Iarna în Munții Făgăraș nu iartă pe nimeni, iar Radu tocmai învăța această lecție în cel mai dur mod posibil. O rafală de vânt l-a izbit în piept, tăindu-i respirația, în timp ce albul orbitor al viscolului ștergea orice urmă a potecii. Era singur, iar muntele părea să se strângă în jurul lui ca o menghină de gheață. Supraviețuirea nu fusese un salt spectaculos peste abis,