Andrei a închis telefonul. A decis să iasă din casă, fără GPS, fără muzică, fără știri. A mers până în Parcul Central, s-a așezat pe o bancă și a privit un copac. Copacul nu se schimbase. Rădăcinile lui erau adânci.
Și-a privit mâinile și a simțit un gol imens. Era el însuși un program? Sau doar o proiecție a unui viitor care nu se mai oprește? Șocul viitorului nu era doar o schimbare tehnologică, ci o dezumanizare, o incapacitate de a găsi semnificație într-o lume care se reinventează la fiecare secundă. Socul viitorului
Andrei era un programator talentat, locuind în "Silicon-Clujul" anului 2026, un oraș unde arhitectura postmodernă se împletea cu ruinele industriale. Dimineața, Andrei se trezea nu la alarma telefonului, ci la proiecția holografică a AI-ului său personal, care îi descria agenda încărcată. În drum spre serviciu, străzile păreau aceleași, dar erau mereu altele: o nouă clădire de sticlă apărea peste noapte, un restaurant preferat dispărea, iar vecinii erau mereu alți expați sau corporatiști. Andrei a închis telefonul
What are the top 10 job skills for the future? | World Economic Forum Copacul nu se schimbase
